In interiorul barului, colegii mei se distrau cu un entuziasm care, pentru mine, incepuse sa devina sinistru. Stateam pe trotuarul din fata localului si tineam umbrela bine stransa, intrebandu-ma daca plecarea la Paris era o ideee buna.
Doi ochi patrunzatori ma priveau dintr-o fata tuciurie, cu un nas coroiat.
-Te simti bine?
-Da, multumesc, am zis eu.
Figura tuciurie se imblanzi.
-Tine, zise batrana si vârâ in mana mea o bacnota de 10 lei. De cat timp esti pe strazi?
-Va rog, luati-va banii. Ma simt bine. Am iesit doar sa respir aer. Si ma gandesc daca sa plec la Paris.
Femeia se uita spre mine, banuitoare, apoi isi lua inapoi banii si-i facu sa dispara intre straturile de haine si salurile in care era infasurata.
-Am fost in Paris, imi marturisi ea. M-am casatorit la Paris. Dar el era soi rau. Mama mi-a spus sa nu ma marit cu un strain, dar eu eram tanara si frumoasa, desi n-ai crede asa ceva in ziua de azi, si mi-am urmat inima.
-Sunt convinsa, am spus; convingerea ca avea sa mi se faca greata incepu, treptat, sa se reduca.
-Si grozav de bine am facut. Am ramas fara locuinta, zise batrana. Eu am fost dansatoare, continua ea si topai cu stangacie, de jur imprejur pe trotuar, fredonand nemelodios de una singura; apoi se legana dintr-o parte in alta, ca un titirez gata sa se opreasca; in cele din urma ramase locului, in fata mea. Intinde mana, imi zise, si o sa-ti ghicesc viitorul.
Am facut ce mi s-a cerut. Femeia imi prinse palma cu mana ei batrana, o tinu bine:
-Ce de barbati! dadu ea din cap, complice si aprobator.
Apoi clipi de cateva ori, ca o bufnita care inghitise un soarece prea mare.
-Si un drum de facut...zise ea uimita.
-La Paris. Si poate la Madrid.
-Nu-i vorba chiar de asta, spuse batrana si facu o pauza.
Ploaia incepu sa cada mai puternic, rapaind pe acoperisuri si pe asfaltul drumului.
-In locul tau, as fi atenta la usi.
-Bine, am zis eu, oarecum nesigura cu privire la modul in care trebuia sa tratez o informatie de asemenea natura. Asa am sa fac. Multumesc.
Usa barului se deschise, iar innstrada se scurse lumina si zgomot.
-Alina, esti bine?
-Mda, sunt bine. Ma intorc intr-o secunda!
Batrana sontacaia deja pe strada, prin ploaia torentiala, udandu-se. Am simtit ca trebuie sa ii dau ceva: evident, nu bani. M-am grabit dupa ea, cu ploaia rece care mi se scurgea pe fata.
-Poftim, am zis.
Am umblat la manerul umbrelei, incercand sa gasesc butonul care o deschide. Se auzi clic, apoi umbrela inflori in carouri maro. Batrana lua umbrela, recunoscatoare si imi zambi drept multumire.
-Ai un suflet bun si par frumos, imi zise ea. Uneori, asta-i suficient sa-ti fie bine, orice ai face. Dar, adauga clatinand din cap, in majoritatea cazurilor, nu-i.
Stranse puternic umbrela, cand o rafala de vant ameninta sa i-o smulga sa sa i-o intoarca pe dos. Isi infasura bratele in jurul ei si se incovoie si mai mult impotriva vantului si a ploii. Apoi disparu in furtuna si in noapte, o forma rotunda, acoperita de carouri maro.
Am intrat in bar si am sorbit unul dupa altul paharele de vin. Apoi seara deveni incetosata si se sparse in fragmente: fereastra de messenger, Champs Elysees; un barbat cu cicatrice pe obraz si ochi ciudati, galbeni...care opreste masina si ma invita sa urc; ca vomitasem interminabil, la o ora timpurie a diminetii; si o forma maro, ca un gandacel rotund indepartandu-se de mine prin ploaie.
Am apasat butonul liftului, care s-a deschis.
-Usi, mi-am zis si am pasit inauntru.
By Lady A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu