Mi-e dor de el si sunt trista... [din Jurnalul lui Adam si-al Evei - Mark Twain]

Din jurnalul Evei dupa izgonirea din Rai:
‘Nu pentru agerimea mintii il iubesc. Nu, nici gand. Nu-i el de vina pentru agerimea asta – atata cata este – fiindca nu si-a facut-o singur. Mintea o sa i se ascuta cu timpul, chiar daca nu dintr-o data. Si-apoi nu-i nicio graba. [...]
Nu pentru harnicia lui il iubesc. Nu, nici gand. Stiu c-o are in el si nu-nteleg de ce-o ascunde de mine. Asta-i singura mea mahnire. [...]
Nu pentru invatatura lui il iubesc. Nu, nici gand. A invatat de unul singur si stie o multime de lucruri. Partea proasta e ca lucrurile cu pricina nu sunt cum le stie el. [...]
Da, cred ca-l iubesc pur si simplu, pentru ca-i al meu si pentru ca-i barbat. Banuiesc ca n-am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, ca-i asa cum am spus la-nceput: genul asta de dragoste nu e un produs al rationamentelor si statisticilor. Ea vine nu se stie de unde si nu se poate explica. Nici nu-i nevoie. Asa gandesc eu. Dar eu sunt numai o fetiscana, prima care a stat sa studieze aceasta problema, si s-ar putea, in ignoranta si lipsa mea de experienta, sa n-o fi inteles bine. [...]
…dar daca trebuie ca unul din noi sa plece mai intai, ruga-mi este sa fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slaba. Eu nu-i sunt atat de necesara pe cat imi este el mie. Fara el, viata n-ar mai fi viata. Cum as putea-o indura? Ruga asta e si ea nemuritoare si-o sa dainuie cat o sa dainuie stirpea mea. Sunt prima sotie. Si in ultima sotie o sa ma repet. ‘

‘La mormantul Evei
Adam: unde era ea, acolo era Raiul. ‘