Podul era camera interzisa. Bunica nu ne dadea voie pe acolo, de teama sa nu ne cada cumva in cap vechiturile ingramadite in acea incapere. Dar eu si varul meu, O, credeam ca ascunde ceva ingrozitor. In privinta asta eram de acord. Doar semnificatiile pe care le atribuiam acelui lucru erau diferite. Pentru O, lucrul ingrozitor era rau; pentru mine, era rau sau bun, dar mai ales ademenitor. Daca lucrul ingrozitor ne-ar fi aparut in fata, O s-ar fi dat inapoi infricosat, iar eu m-as fi apropiat fascinata, in varful picioarelor, ca un copil in dimineata de Craciun.
Si, in ciuda fricii, inaintam in bezna, printre obiecte, cutii de carton si panze de paianjen, gandindu-ma ca, ce naiba, descoperirea ingrozitorului cere un mic sacrificiu. Lucrurile terifiante nu cresc in copaci, la indemana oricui.
De cate ori usa podului se crapa cu un scartit usor in viata mea, intru sa contemplu ce e inauntru.
by Lady A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu